Am vrut dimineata sa-mi cumpar un iaurt. Uneori imi mai amintesc ca trebuie sa mananc . Cum ma grabeam sa ajung la serviciu, am intrat in primul magazin din drumul meu. Produse putine, nu prea aveam de unde alege. M-am uitat insa la termenul de valabilitate -acolo se cumpara in sistem de autoservire- si mi-a trecut de foame. Iaurturile alea mai aveau o zi sau doua si nu mai puteau fi consumate.

Plec fara sa cumpar nimic. Aproape de sediu, intru intr-o alta alimentara. Vad in vitrina trei tipuri de Danone. E voiam Tnuva, dar merge si asta; nu mai fac pretentii fiindca nu vreau sa intarzai. Scot banii si astept. Vanzatoarea vorbea patimas cu o tanara despre adresa unei cunostinte comune. Vad ca nici nu se uita la mine, ma duc langa vanzatoare, ii pun banii pe tejghea si ii spun ce vreau. Femeia nu ma baga in seama nici acum, fiind mult prea preocupata sa afle cum ajunge la prietena ei. Cu gesturi largi, incerca sa se orienteze in spatiu pe o harta imaginara: “si merg asa, tot inainte, apoi o iau la dreapta…” Deja simt cum rabdarea mea se evapora printre explicatiile doamnei. Imi iau banii si plec. Am sa mananc iart maine. Cu siguranta, cumparat de la un magazin unde clientul nu este invizibil.

© 2010, Teo. All rights reserved.

Tags: alimentara, atitudine, client, comportament, cumparaturi, iaurt, indiferenta, magazin

About the Author: Teo